Traducere de Octavian Cocoş
Învăluită-n beznă jumătate
stă stânca c-o grosime foarte mare,
şi când amurgul pleacă, o rumoare
cu un parfum de busuioc răzbate.
Colo-n frunziş o viaţă se sfârşeşte;
iar păsări gem simţind a ei durere;
voci blânde plâng, şi în acea tăcere
o stea aprinsă lângă mal pluteşte.
A mea fiinţă, care-i luminată,
mâhnită e de jalea întunecată;
apoi, când şi în zare se înnoptează,
dispar şi eu ca plutitorul plaur...
iar duhul meu prin munţi vagabondează
părând un mare licurici de aur.
vezi mai multe poezii de: José Eustacio Rivera
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.